Despre intimitățuri, cu Ciobanu. Să i-o sugă Ramona, zic…

Măi… pe ciobanu’ ăsta m-am supărat rău, în primă fază. Și pe societate… și pe (non)calitatea scriiturii din zilele noastre. Și pe vreme. Și pe Busu. Hai, gata! C-o iau și eu pe arătură cu #FuckItAll.

Păi e frumos așa ceva? Să-ți verși mătăluță frustrarile de bărbătuș îndrăgostito-neîmpărtășito-hormonalo-dereglat aruncând cu ‘dânsa’ la supt către biata Ramona, care –să-i dăm crezare – poate n-a evaluat corect potențialu’ dumitale la primele ‘întrevederi’? Așa m-am indignat eu, în prima jumătate a cărții în care l-am cunoscut pe Andrei Ciobanu, tânărul îndrăgostit de Ramona, care nu-i împărtășea simțămintele. Și el își dorea cu ardoare ca ea să i-o sugă. Așa că a făcut o mantră din asta, care-a devenit laitmotivul cărții. Și mi-am zis: păi asta-i carte? Păi ăsta-i blog, domn’e. Or’… parafrazându-l pe Băse – cartea nu-i ca blogu’, zic…

Da’ am citit mai departe, mânată de dorința de a afla dacă Ramona va găsi de cuviință să i-o sugă lui Andrei. Și am aflat cum și-a purificat Andrei spiritul bântuit, îmbogățindu-și experiența sexuală cu un variete de dameze, unele mai slim-fit, altele mai rubensiene și una foarte open-minded, toate mai deschise decât Ramona la capitolul oral. Și uite așa, aproape am încadrat opera ciobanului în zona educațională, că am mai învățat și eu una-alta despre coPULAre – recunosc, eram în urmă. ‘Nu-i rău, mi-am zis. Nu-i rău deloc.’ Masters and Johnson sunt la pitici cu cercetările pe lângă aceasta bogată sursă de informație care-ndeamnă spre experiment. Și m-am tânguit împreună cu Andrei pe îndrăgitele-i manele și-am aflat că deschiderea către sexul anal a făcut din Anemona o zeiță și-o Cătălină de Luceafăr și că relațiile la distanță funcționează când cei implicați sexploreaza toate cANALEle de comunicare.

Ramona, în timpul ăsta, rămâne un laitmotiv în viața lui Andrei care, când din răzbunare, când din intense trăiri contradictorii, cade periodic pradă întâlnirilor cu ea, la rându-i indecisă în privința lui. Și uite-așa, povestea lui Ciobanu cu Ramona lui devine o problemă de sincronizare care-l face să tindă către Anemona – întelegem cu toții cam de ce: ‘Am intrat în cameră. Aici prezentul mă aștepta, trecutul nu exista și viitorul nu conta. Anemona era tolănită pe pat, acoperită prost de un cearceaf alb, nesimțit de transparent. Pielea ei bronzată, în antiteză cu albul așternuturilor și rujul ei roșu aprins, o făceau să arate exact ca personajul feminin dintr-un film noir extraordinar de bine făcut. Avea tocuri în picioare care se asortau perfect cu tricoul negru care-i acoperea cu greu sânii, cu bikinii ei care-i strângeau șoldurile la fel de tare cum blugii mei îmi strângeau mie libertatea, în momentul ăla. Atunci i-am văzut pentru prima oară și tatuajul nemaipomenit de excitant, de pe coaste, în cadrul căruia era și un pasaj unde scria <Je ne regrette rien.>’ Mantră de context: ‘P.P.S.- episodul ăsta e fără SUGE-O, Ramona, că are buza spartă și ar ustura-o.’

Mai un pornoșag, mai un amor ghebos, mai o manea și uite-așa trece vara lui Andrei, acest Casanova (post)modern, extrem de prins intr-Anemona… Și când i-era mai dulce viața cu zeița lui – tadam!! Ramona decide s-o suga – mantra și-a făcut efectul. Și ca sa nu fiu spoiler, vă las să descoperiți cum a supt-o și Andrei din cauza asta.

Ce-am învățat noi de-aici? Că literatura se redefinește cu fiecare generație și că e bine să fim open-minded și la scriituri din astea. Te mai scot din cotidian, te mai învață una-alta… dacă-i cazu’. Dacă nu, îți mai confirmă că te pricepi și că ești pe frecvență.

Una peste alta (sau mai degrabă unu’ peste alta), asta-i literatura post-modernă – take it, leave it or write something better. Până la urmă, experiențele lui Ciobanu le-au trăit toți adolescenții și cartea este, daca vreți, un roman inițiatic, cu atât mai mult cu cât Andrei din pagina 1 nu-i tot una cu Andrei de la final. Și daca apreciez ceva la ‘Suge-o, Ramona’ e sinceritatea vocii narative (bine, e debordantă pe alocuri): ‘Și a plecat. Am făcut și eu la fel pentru că nu voiam să îi văd muia prietenului ei, adică a bărbatului care avea să se bucure de această ființă care mi-a marcat adolescența. S-o sugă și el, s-o sugă toată lumea. Eram trist și frustrat.’

Am o prietena care se numește Ramona. Ii transmit salutări. :)))

Și știu pe cineva la fel de frustrat pe cineva care nu vrea sa i-o sugă – îi transmit, de asemenea, salutări.  😉