Cică dragostea durează trei ani… Sau nu?

“Cum am ajuns sa te iubeeeesc, nici până azi nu știu…” Ăăă… nu! Nu despre Bănică-i vorba in propoziție da’ treacă de la mine că a pus-o bine (întrebarea). Cum ajungem aici sau mai degrabă care-i treaba cu iubirea dar, mai ales, cât durează ea? Despre asta le zice Beigbeder – Frederic Beigbeder, in povestea lui Marc Marronnier, un “tânăr țicnit” (ca să facem referire și la preludiul demersului său în ale căsniciei din prima parte a trilogiei) care, în urma unei căsnicii (auto)eșuate decretează cum că dragostea ar dura trei ani.

Țicnit, indeed, Marc ăsta. Cum se lamentează dragu’ de el c-o fi, c-o păți, ca iubirea trece cu apă rece, când el e ăla care dă drumu’ la robinet. Over-îndrăgostit de superba sa soție, lui Marc al nostru i se urăște cu binele într-o (paradoxal) bună zi, când ajunge la îngrețoșare de-atâta miere și-armonie. Și ca un profund romantic ce se vrea a fi, constată că “să iubești pe cineva care te iubește este narcisism. Să iubești pe cineva care nu te iubește, asta da, dragoste.” Și start amantlâc, dragoste chioară pe furiș c-o tinerică măritată și pricepută-n artele amorului. Că deh… căsnicia era cam desuetă, “ca și cum ai mânca la toate mesele caviar: o indigestie cauzată de făptura adorată până la îngrețoșare.” Știm cam ce urmează după indigestie, așa încât ne putem imagina cât a croșetat Marc până a luat-o de nevastă pe amantă. Mort de spaimă c-o să treacă iar cu apă rece și n-o să mai digere caviar din nou, finalul memoriilor îl găsește sărbătorind a doua iubire la trei ani de la un nou început. Intriganta lui teorie expusă încă din titlu apare dărâmată cu succes de propriile experiențe.

Asta ar fi o interpretare. Sau ne-am putea lansa în nesfărșite analize psihologice despre proverbiala natură poligamică a bărbatului sau despre vina implicită a celei care n-a oferit ce-i trebuia dragului de el. Sau despre mărul interzis, ori despre iarba mai verde din curtea vecinului sau depre teroriile lui Freud cu privire la traumele ce ne urmăresc. Sunt mii de opțiuni dar cu un singur lucru pot să-l contrazic pe Beigbeder: eu nu cred ca durează trei ani. În unele cazuri simptomatologia de specialitate a identificat perioade diferite de incubație: un an si trei luni, șase ani jumate sau trei ani, două luni și patru zile. În principiu, ar dura cam cât iți propui. Și-ar fi ideal să-ți propui for ever. Nu de alta, da’ e mai pragmatic: te scutești de-o serie de eforturi inerente: “În primul an, cumperi mobila. În al doilea an, muți mobila. În al treilea an, împarți mobila.”

Un roman care-ar trebui pozat în DEX la cuvântul “savuros,” care le zice pe bune, fără pudori legate de limbaj și fără filtru la idei. Are o scriitura care nu te solicită, ci te ține prins în pagină, numai bună de citit în călătorii, pe plajă sau pe vreo terasă aglomerată, între două întâlniri. Cât privește “inovațiile” lui Marc, nu sunt de luat în serios dar sunt de rumegat la tărtăcuță. Abil acest stimabil Beigbeder – i-a pus în cârca tot lui Marc.  Cool

P.S. 1: 3 clickuri pe Libris și ați ucis pisica curioasă. Cartea e pe stoc, chiar la reducere.

P.S. 2: ‘Frederic Beigbeder a primit in 2003 premiul Interallie pentru Windows on the World si, in 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. In anul 2000, romanul sau 99 francs a inregistrat un succes urias, fiind ecranizat, sapte ani mai tarziu, de regizorul Jan Kounen.
Dragostea dureaza trei ani a fost ecranizat in 2012, in regia lui Beigbeder.’

http://www.libris.ro/dragostea-dureaza-trei-ani-frederic-beigbeder-TRE978-977–p82tumblr_nk8vtdjkyf1u3z6gzo1_500

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s